Fiind la mare, şi şezând lângă cherhana, (Eforie Sud), am trecut într-o după-amiază pe-acolo, să văd cu ce vin pescarii.Chefali, lufari, stavrizi (mulţi),guvizi (majoritatea) şi UN rechin (cam de zece kile şi urât foc).Dintr-un impuls nătâng, iau rechinul (despre care nici nu ştiam că se mănâncă).Mergând spre cameră,am început să gândeeeesc : bă, cum dracu mănâncă două persoane un peşte de zece kile ?Şi dacă nu-l terminăm, unde-l ţinem ? Şi de "făcut", cum îl facem ?Şiiii…..Ajung.Mă întâlnesc cu nişte "megieşi " (vecini de cameră), care îmi admiră "captura", şi mă întreabă dacă se mănâncă şi zic că "da" (aiurea, habar n-aveam), apoi mă întreabă dacă le vând jumate.(Iupiiii!) Am scăpat.Da, dar cum îl facem (cu banii "o liniştisem").Păăăi…O tablă, sare de la restaurant, un cuţit (asta aveam),lemne (de data asta, băieţii m-au ajutat mult la "strâns ).Brichetă aveam.
Cine-l taie ? Păăăi,eu.Felii.(cel mai neplăcut lucru a fost să-i tai capul, că era urââât…)
A fost, de departe, cea mai bună friptură pe care am mâncat-o (dacă am fi ştiut să-i curăţăm şi pielea înaintee….).
Obs.Să nu mă injure nimeni dacă nu-l frige în aceeaşi zi când a fost pescuit
Şi bancul :
O blondă şi o brunetă se aruncă de la etaj.Bruneta moare.Blonda rămâne în viaţă.
Rătăcise drumul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu