Cu acest "paradox" am început examenul la liceu , venind ca "un elev de zece" ,dar de la un liceu cvasinecunoscut, la liceul cel mai bun din oraş.Toţi, cei care făcuseră şcoala generală acolo, priveau "intruşii" cam cum privesc bucureştenii provincialii, sau elevii "de la oraş" pe cei veniţi de la ţară.
Am intrat al 33-lea ( 3 e numărul meu fatidic) din vreo douăsute şi ceva,şi,deoarece numărul matricol era cel de la admitere, mi-a trebuit un an să-i descopăr pe ceilalţi treizecişidoi.Am constatat că erau foarte "de gaşcă" toţi, fără excepţie (dovadă că din cei aproape trei sute, în ţară mai sunt cât degetele de la membre).
La facultate, fiindcă am intrat al cincilea, am găsit o nouă explicaţie pentru cei ce luau note mari, deşi chiuleau pe rupte."Fiindcă e mai deştepţi ca mine".
Dacă "în producţie" constatam că un coleg, care lucra mai puţin decât mine,avea o leafă mai mare, avansa exagerat, chiulea fără probleme,"şterpelea" orice, nu mi-am pus niciodată problema "Ce relaţii are?" sau "A cui pilă e?" sau "E cu Partidul?", ci întotdeauna mi-am spus în sinea mea : "E mai deştept ca mine.De ce nu fac şi eu la fel?"
…………………………………………………………………………………………
Aşa se întâmplă, din păcate(?) şi acum, când văd indivizi care nu leagă bine două cuvinte nici măcar în româneşte (nemaivorbind de biata gramatică),care sunt multimiliardari, sau parlamentari, sau "oameni de afaceri de success"."E mai deştepţi ca mine.De ce n-am furat şi eu cănd trebuia, în loc să mă droghez cu pasta de la pix (n-am zis că am băut cerneala)".
Morala: D'aia.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)) exact, d-aia. mi-a placut si insemnarea cu pariul ala pierdut, hihi. fain blog ti-ai facut.
RăspundețiȘtergere